Tezaurizarea vinurilor

Citeam un articol interesant, pe un site de specialitate oenologic, în care se afirma, și nu de către oricine, ci chiar de Mugur Isărescu, președintele Băncii Naționale a României, despre posibilitatea tezaurizării vinurilor. Mai mult decât atât, acesta spunea că acest lucru nu ar fi o noutate, dând exemplul Băncii Naționale a Belgiei.
Deci vinul este o comoară...știam eu.
România poate fi un brand al vinurilor de calitate, exploatând la maximum această comoară spirituală. Este clar că o strategie bine realizată și corect aplicată în acest domeniu ar putea aduce plus-valoare tării noastre.Pe lângă somelieri, adevărații cunoscători ai vinurilor, există o majoritate care apreciază băutura denumită sugestiv nectarul zeilor, iar cu un marketing bine pus la punct, ne putem alătura tabloului format din țările pentru care cultura vinului și promovarea acestuia a adus numai beneficii: Italia, Spania, Franța, dar și Argentina, Chile, America de Nord.
Realizarea unui tezaur al vinurilor românești este o idee excelentă, cu condiția ca, în caz de ”război” să nu-l mai dăm rușilor spre sigură păstrare, căci iar o să dispară... cu desăvârșire.

Octombrie, în rusește și germană

De la marea revoluție leninistă din octombrie, la Oktoberfest, ”revoluția” berii din Germania.
Sunt două evenimente care marchează istoria universală.
Primul dintre ele, așa zisa ”marea revoluție din octombrie 1917”, care a avut loc în noiembrie (datorită diferențelor de calendar, iulian și gregorian) a marcat începutul terorii, a marelui flagel al secolului XX: comunismul sovietic. Lennin, marele amfitrion al ”revolutiei”, a produs o puternică lovitură de stat prin care a preluat puterea din ghiarele chiaburilor și, sub pretextul preluării ei de către clasa muncitoare și tărani, a realizat o structură nouă de conducere prin care și-a manifestat ulterior, teroarea economică, administrativă și socială, cu finalitatea realizării unui gigant represiv: Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice (URSS sau CCCP).
Se spune, și cred cu adevărat, faptul că flagelul comunist a creat mult mai multe victime, chiar decât rivalul său ideologic, fascismul lui Hitler.
Comunismul este o ideologie creată de intelectuali,un fel de ”paradis social”, imposibil de realizat, cap de afiș fiind celebrii Marx și Engels, dar pusă în aplicare de dictatori și tirani care au schimbat în rău destinul omenirii timp de aproape 100 de ani și care se manifestă încă și azi în anumite regiuni ale lumii.
Celălalt eveniment, specific lunii octombrie, este Oktoberfest, sărbătoarea berii, desfășurată pentru prima dată în secolul XIX, întreținută, promovată și copiată și de alte state, până în zilele noastre.
Despre nemți se spune că sunt un popor rigid și prea calculat, dar nu în timpul Oktoberfest-ului, când distracția atinge cote maxime, de la cel mai mare la cel mai mic, femei, copii, bărbați. Este momentul în care o națiune se relaxează și își alimentează supapele mentale cu forța necesară pentru a parcurge viața zi de zi.

S-a născut Albert

Alături de minunatul moment al vieții, când am cunoscut-o pe soția mea Tania, ieri, la 11 și 15 minute, viața mea s-a schimbat din nou, s-a născut băiețelul nostru frumos, Albert.
A bătut la poarta vieții și aceasta s-a deschis larg pentru el, făcând cei mai fericiți părinți din lume.
Nu am să pot să compar niciodată cu nimic sentimentele trăite: vizuale, sufletești, emotive, miraculoase. Este momentul în care un loc gol dintr-un ungher ascuns al sufletului se umple și emană fericire continuă, nepăsându-ți de nimic altceva decât de micuțele mâini, piciorușe, inimioara care bate și ochișorii care iți răpesc dragostea și iubirea veșnică.
La mulți ani Albert, băiețelul meu drag.

Mary g Blige and u2 - One love
Asculta mai multe audio diverse

Zahăr cu...miros

Fabrica de zahăr din Luduș și-a pornit motoarele. O simțim după mirosul care învăluie întreg orașul. E un lucru bun că industria funcționează, iar mulți oameni, chiar dacă sezonieri, merg la muncă.
Aflată sub patronaj francez, fabrica de zahăr este un adevărat brand al orașului, constituind vârful de lance al industriei ludușene. Sperăm într-o menținere a rentabilității acesteia, în condițiile respectării politicilor agricole comune, destul de rigide, date de Uniunea Europeană, ale pieței mondiale dure a zahărului, pe de o parte, dar și munca de convingere a agricultorilor români de a cultiva plante tehnice, așa cum e sfecla de zahăr, pe de altă parte.
Cel mai important lucru e acum ...mirosul. Mirosul unui oraș în care încă se mai lucrează și în care se fac eforturi pentru a menține aceste lucruri.
Chiar nu ne putem închipui cum ar putea arăta și ce viitor ar putea avea oraşul Luduș fără fabrica de zahăr.
P.S. Aș fi extrem de încântat dacă, în cadrul politicilor de marketing ale firmei, s-ar găsi posibilitatea promovării și desfacerii unui produs nou: ”Zahăr LUDUȘ”, pe care să-l poți achiziționa de pe rafturile magazinelor din Iași, Cluj, Timișoara, București, Sibiu, ș.a.

Acțiune politică

Așa cum relatam în postările trecute, așteptam următoarea mișcare a fostului ministru Vasile Blaga, care zic că s-a produs prin ”consecințele” unui interviu politic publicat de cotidianul Gândul: va candida la președinția PDL. O țintă înaltă, dar meritată.
Spuneam, tot recent, că singura șansă a sistemului politic din România este bipolarizarea politică, prin formarea a două segmente principale: de dreapta și de stânga. Mă bucur că și V. Blaga are aceiași viziune, prin argumentarea unei apropieri logic-politice dintre PDL și PNL. Este clar că va fi o cursă grea, de responsabilitate politică maximă pentru Blaga și pentru echipa cu care se va prezenta și pe care o aștept cu interes. Șansa oricărui partid, că e la putere sau că e în opoziție, e șansa politică, iar șansa politică a PDL poate fi Vasile Blaga.

Capitalism ”siropos”

Am vizionat ieri, la Cluj, un film pe care îl aşteptam de mult: Wall Street - Money never sleeps, o continuare a celebrului Wall Street din 1987.
M. Douglas a rămas acelaşi actor fascinant, interpretând un rol care, zic eu, i se potriveşte ca o mănuşă.
Dacă în 1987 filmul făcea o radiografie reală a ingineriilor financiare practicate la celebra Bursă din NY, acum, în 2010 găsim elemente de noutate, Oliver Stone ”mizând” și pe latura umană a capitalismului, pe relațiile interumane care contează mult mai mult decât ”jocul facerii banilor”, dar totuși... ”banii nu dorm niciodată”.
Sunt puține filmele americane care au format capitaliști printre români sau, mai bine zis, sunt puține filmele care au avut o influență mai mult asupra ceea ce se cheamă modus vivendi în lumea adevărată a banilor. Știu cel puțin două personaje, care par mai mult negative, dar totuși obiectiv judecând, ele constituie ”resursa umană reală a capitalismului”: Gordon Gekko din Wall Street și J.R. Ewing din nu mai puțin celebrul serial ”Dallas”. Sunt oameni care au un singur țel: profitul, mai mult decât atât, adrenalina generată de psihologia jocului ”de a face profit”.
Astfel de oameni au transformat lumea, ei constituie ”piața reală”, iar Statul intervenționist nu are ce căuta în toată afacerea aceasta decât la limita de a pedepsi infracțiunile.
Este un film care merită văzut, mai ales că este piperat cu afaceri cu energie verde, la modă acum, speculă financiară, remușcări, trădări, ironii, sinucideri, dar și cu o frumoasă poveste de viață și dragoste, asimilabile imperiului financiar al lumii.
P.S. Având în vedere noile mişcări economico-financiare mondiale, ne putem aştepta, în cel mai scurt timp, şi la o variantă a filmului Wall Street în chineză.

John Lennon la 70 de ani

Celebrul artist britanic ar fi împlinit 70 ani. Totodată, anul acesta se comemorează 30 de ani de la moartea acestuia.
Muzica celor de la The Beatles, cu Lennon la cârmă, a constituit un moment de cotitură în ceea ce înseamnă arta universală, istoria lui J.L., în special, fiind reprezentată în primul rând de manifestarea a două valori fundamentale: pace și libertate.
Este clar că lumea fără Lennon și The B. ar fi arătat cu totul altfel, mult mai săracă în spirit.

Bipolarizarea politică

Am înțeles că se lucrează la o nouă Lege electorală. Un lucru e cert: cea care e acum în vigoare este prost gândită, fiind rezultatul unei viziuni de scurtă durată și absolutamente interesată. Astfel, au apărut deputați și senatori care s-au aflat pe locurile doi, trei în bătălia electorală din colegiile în care au candidat și au reușit.
Este necesară o lege electorală nouă, bazată pe o viziune clară de reformare a sistemului politic din România, pe formarea unui sistem politic bipolar, realizat din două partide mari care să reprezinte cele două ideologii consacrate: dreapta politică și stânga politică.
Susțin această soluție din cel puțin două motive:
1. Departajarea clară a clasei politice și implicit a actului de guvernare prin aplicarea unor doctrine de dreapta și doctrine de stânga. Sunt puține momentele din istorie în care alianțe de guvernare formate din stânga și dreapta au dus la o guvernare corectă. Vezi situația recentă din Germania. Dar ei sunt nemți...cu alte mentalități. De asemenea, se pot elimina plecările masive spre partide mai mici, dar care ulterior negociază menținerea la guvernare a unor soluții compromițătoare, gen PC, UNPR și chiar UDMR (care a fost un partener corect întotdeauna pentru fiecare alianță de guvernare).
2. Departajarea percepțiilor electoratului față de un sistem politic simplu și clar: oameni de dreapta și oameni de stânga.
Aș reveni la ideea unei construcții politice sănătoase propusă în 2003 de către Valeriu Stoica, ce putea avea consecințe majore pentru sistemul politic din România viitorilor 20 de ani: unificarea dreptei, prin formarea unui partid politic nou din alianța de atunci, formată din PNL și PD. Orgoliile ”ideologice și doctrinare” a unor lideri fără viziune nu au făcut posibil acest lucru, retezând din fașă realizarea unui important partid de dreapta care să fi venit în contrabalans ideologic față de stânga reprezentată de PSD. Ne aducem aminte de faptul că atunci s-au consumat energii importante în ceea ce a fost ”bătălia între cele două Palate.”
Însă nici acum nu ar fi prea târziu. Legea electorală poate tranșa clar aceste fenomene.
În România trebuie să existe o dreaptă puternică și o stângă puternică, un Parlament împărțit în doar două părți. O nouă guvernare dintre PDL și PSD ori PNL și PSD ar trebui să fie imposibilă, asta numai în cazul în care ne numim Germania.