În fiecare dimineaţă începem parcă o nouă viaţă, o nouă provocare, o aventură în nemărginitul deja cotidian care, fără de nici o voie, începe să devină un fel luptă a supremaţiei propriilor limite îndreptate, de cele mai multe ori, spre nicăieri.
Hazardul devine ecuaţie matematică, micile povestioare încropite cu colegii ori prietenii sunt uneori veritabile axiome ale gândirii paradisiace, iar acţiunea materială o intrinsecă a existeţialismului de rutină.
Ai un birou, o casă, un parc, o stradă, un supermarket. Ce mai vrei? Poate, la fiecare final de lamentaţie, un pahar, pe sfert umplut, că aşa îi stă bine, cu un rose rece la 9 grade celsius care, pur şi simplu, îţi leagă toate venele, spiritul şi conştiinţa, într-o iremediabilă artă a trăirilor pe plus.
Încerci de multe ori să te suprapui, să faci efortul ieşirii din "meandrele concretului" şi, uneori, chiar reuşeşti. Reuşeşti să înscri un gol, cu capul, în poarta marilor speranţe. Şi, atenţie, fără să fii prins în off-side, iar cartonaşul roşu arătat adversarului te transformă în maşina "tiki-taka". Barcelona! Cine a centrat, totuşi?
Reţeta succesului e mereu aproape, micile bucurii te transformă, iar noaptea, of... noaptea, devine singura provocare spre un nou neştiut şi nemăsurat cotidian.
