Ardelenesc mediteranean, se poate!

Azi am resimțit întâia oară spiritul iernii. O minunată zăpadă care mi-a adus aminte de iernile copilăriei, în primul rând de săniuș. Luna decembrie e deosebită, are un dar aparte de a transpune spiritul în tot ceea ce faci zilnic. Parcă tot ceea ce se întâmplă e dominat de percepție sufletească, de har, de minune.
Trezindu-mă cu o oarecare foame, pe tot parcursul zilei și chiar și a serii am fost ”dominat” de bucătăreală.
La noi, la ardeleni, decembrie, e luna celebrelor ”porcării”: șorici, jumeri, caltaboș, cârnați, slănină fiartă cu boia, toate împreunate cu o minunată brânză de burduf, ceapă sau muștar, după gust.
Am hotărât să ieșim la o plimbare cu micuțul Albert în Cetatea medievală din Tg. Mureș unde am nimerit un târg de produse tradiționale. Destul de slăbuț, dar...să zicem.
Am achiziționat de la un nenea de lângă Sibiu, un gustos cârnaț afumat de porc, împreună cu o brânză de burduf...completare.
Totuși, fiind o lună dominantă a porcului, m-am hotărât să nu-mi pierd gusturile și, cu cheful de gătit la cote maxime, am purces la a prepara un somon cu cartofi la cuptor și rozmarin. Gustos. Totul stropit cu un blazon de Lechința chiar foarte bun.
Se apropie ajunul...sărbătoarea minunată a familiei, mai ales că, pentru prima oară, am o bucurie dublă, miraculoasă...ca o veste minunată.

Istoria trăită

”Am impresia că toți politicienii au înnebunit. Refuză să înțeleagă că întreg continentul trece prin vremuri grele și că unitatea politică e mai necesară ca oricând. Când situația din Europa e atât de sumbră, nu este corect să nu ai în vedere decât interesul propriului partid”.
Este un paragraf dintr-o scrisoare adresată de Carol al-II-lea, regele României, către vărul său, Friedrich, la 29 iunie 1932.
România, ca și întreaga Europă de atunci, erau măcinate de o criză profundă.
Guvernele care s-au succedat la conducerea executivă a tării nu reușiseră să scoată țara pe linia de plutire. Fapt care a generat ample mișcări populare, inclusiv marea revoltă de la atelierele Grivița din 1933.
Am citit cu deosebit interes o lucrare scrisă de profesorul Paul D. Quinlan despre Carol al-II-lea, Regele Playboy, dintre puținii oameni de stat care au avut o faimă așa oscilantă, după cum bine îl descrie autorul.
Ceea ce a fost mai important pentru mine, a fost paralela perfectă ce se poate face în raport de contextul politic și economic de atunci și de acum.
Citatul pe care l-am menționat la început, spicuit din scrisorile pe care Carol le trimitea vărului său, sunt extrem de actuale.
Atunci, ca și acum, avem o clasă politică uneori iresponsabilă cu viitorul țării, dedicată doar intereselor proprii de grup. Avem o putere care ar trebui să fie mai fermă și o opoziție care să promoveze soluții, o putere care să prezinte încredere mai mare și o opoziție care să arate alternative reale, o putere care să ofere siguranță și o opoziție prezentă prin fapte concrete.
România, de 20 de ani, încă nu are un proiect. Un proiect denumit simplu: ROMÂNIA. România mea, a ta, a noastră a tuturor. România pentru care trebuie să muncim zilnic.
Lucrarea scrisă de Quinlan a prezentat un om extrem de controversat al istoriei noastre, măcinat de intrigi politice, economice, dar și familiale și, mai ales de cele promovate de femeile care au fost în jurul său, dar un lucru este cert, neîncetat, a iubit România până la capăt, așa cum, discret, ar trebui să o facem și noi în fiecare zi.