Replay sau forward...la Marx

Citeam câteva postări pe Facebook. Tineri. Tineri care scriu şi scriu vrute şi nevrute. E ok. Am mai spus-o, Agora electronică suportă la oricine să se exprime referitor la orice. Ceea ce mi-a atras atenţia a fost regretul pe care unii îl au faţă de foştii demnitari ai regimului comunist, adevăraţi bărbaţi, zic ei, care au construit foarte multe pentru comunităţile lor, ceea ce acum nu se mai repetă. Circula la un moment dat o vorbă cum că "nu pot ăştia de acum zugrăvi ce au construit vechii", câte blocuri, câte fabrici, câte diguri.
Din punctul meu de vedere e un regret personal că unii tineri mai gândesc aşa. Respect oricum dreptul lor de a o face, dar mă dezamăgeşte. Sunt foarte multe de spus pe această temă, ceea ce îmi vine în minte însă prima dată este "reinventarea utopiei comuniste" despre care se discuta prin 90, ca o frică de atunci proaspăt eliberaţi, că ar reveni în rândul tinerilor mai târziu, adică poate acum. Reîntoarcerea la Marx, la principiile egalitariste, la economia centralizată, la Statul biruitor, la omul nou, la cel mai şi cea mai, la naţionalismul utopic şi exacerbat.
Fac parte din categoria celor care s-au încălzit în pat, la 10 ani, cu cărămida încinsă în cuptorul de la aragaz, iar "căldura" oferită atunci mă face să nu îi uit niciodată pe marii constructori ai socialismului multilateral dezvoltat. Ceea ce mă revoltă însă e faptul că această minuţioasă şi lamentabilă reîntoarcere la Marx nu este inofesnivă şi vulnerabilă, este de-a dreptul promovată de tineri care simpatizează şi cu liberalismul şi cu democraţia creştină şi cu aproape orice. Repet, susţin dreptul la opinie,dar acesta să fie consecvent unor proprii principii şi idei sănătoase, unilaterale. Nu poţi să spui că foşti primari comunişti au facut fabrici şi uzine, iar apoi să afirmi că aceştia de acum nu fac nici măcar chibrituri, să nu ştii care e diferenţa dintre interes public şi interes privat, adică să ceri profit bănesc din folosinţa unui parc public, de exemplu. Nu se poate. Nu trebuie să fim deştepţi ca să pricepem că sunt două activităţi distincte, dar iată că noii marxişti cer asta, cer, din nou, ca Statul să ne pună în gură, să ne încalţe, să ne ofere loc de muncă, apartamente, concedii la mare, si să ne scrie pe cruce când ne îngroapă.
Să nu înţelegeţi greşit, nu îl hulesc pe Marx, dimpotrivă, îi ofer o Coca-Cola cum ar spune un poet şi om de spirit contemporan, dar şi una bucată piesă Elvis Presley de la mine.

Primăvara

Iată că avem semne de primăvară. Afară e mai călduţ, s-a schimbat mirosul aerului, natura începe să lucreze, să iasă din amorţirea iernatică, la fel şi spiritele oamenilor. Primăvara reprezintă primul pas, începutul, startul spre nou, momentul în care laşi ceva şi încerci să apuci altceva. Este forţa pe care viaţa noastră o are şi o manifestă necugetat. Este parte din Marele Ciclu.
Îmi revine în minte şi suflet cum trăiam primăvara copilăriei, negreşit cele mai minunate şi irepetabile momente. Ele trebuie să constituie acum adevărate şi unice referinţe individuale, retrăite cât se poate de intens. Este acum unicul mijloc pentru a rămâne "copil", pentru a te putea "întoarce".
Eu pot să spun că m-am întors şi mă bucur pentru asta, pentru faptul că am putut să "gust" din nou, să apuc, să adulmec, să mă bucur. Mă simt a fi acasă reîntors.
O primăvară minunată!