Mituri despre români

Zilele trecute am citit cu interes un studiu efectuat de o revistă de specialitate economică, în care se analizau o parte din miturile consacrate despre români, cu o situaţie comparativă la nivel european şi mondial.
Asta m-a făcut să-mi aduc aminte de o carte extrem de interesantă şi bine elaborată a unuia dintre istoricii noştri, Lucian Boia, cu lucrarea "Istorie şi mit în conştiinţa românească", ediţia din 2002.
Autorii articolului din revistă au realizat o sinteză succintă şi elaborată asupra miturilor dominante ale poporului nostru: că am fost grânarul Europei, că românul s-a născut poet, că suntem poporul cel mai ospitalier din lume, că suntem cei mai alfabetizaţi, că avem cele mai frumoase femei şi buni specialişti în IT, demontând total sau parţial, dar în mod cu totul obiectiv fiecare dintre acestea.
Aspectul relevant din toată acestă analiză este faptul că imaginea noastră, de multe ori, o vedem doar noi şi nu raportăm deloc anumite adevăruri la celelalte state, adică mai bine zis, uneori ne place doar nouă să credem că suntem aşa şi când auzim ceva contrariu, respingem cu vehemenţă.
Un lucru e cert, mi-a plăcut enorm ceea ce spunea Al. Paleologu, într-una dintre lucrările consacrate, că "iubeşte România, cu toate scăpările sale".

Bruschetta - savoarea simplă a Italiei

Cum spuneam în postarea trecută sunt adeptul bucătăriei mediteraniene. Nu e o fiţă, efectiv e gustoasă la maxim şi un alt aspect, puţin avut în vedere, sănătoasă. Acum sunt vreo trei ani de când am fost pentru prima dată în Italia, în sudul Italiei, că...deh, e o diferenţă. O să vă spun altă dată de ce.
Experienţa culinară m-a fascinat deplin. Şi nu am mâncat numai la restaurante, dimpotrivă, mâncare preparată în casă, ca la mama ei. Pot să spun cu mâna pe inimă: bucătăria italiană e cea mai gustoasă din lume. Uleiul de măsline, usturoiul, sosul de roşii, pastele, pizza, sumedenia de brânzeturi, antipasti, mielul, peştele, busuiocul ş.a. sunt ingrediente sau "produse finite" care produc fiori papilelor gustative, iar vinul....vinul e essenza della vita.
Îmi plac mâncărurile simple, aromate, plăcute la vedere şi la gust.
Tocmai de aceea, profitând de perioada roşiilor de calitate, m-am apucat şi am preparat nişte bruschetta, fel de mâncare extrem de vechi, simplu şi popular în peninsulă.
Se iau nişte felii de pâine prăjită şi se freacă cu usturoi, uşor că mai nou simt că toţi "căţeii pişcă", apoi se presară roşiile tăiate cubuleţe, atât cât să nu te încurce la operaţiunea de îmbucare, adică nici prea multe nici prea puţine.
Apoi, operaţiunea finală, mozzarella crudă, ploaia de pătrunjel tocat mărunt (nu busuioc cum ar crede unii) şi ingredientul principal, cu o vechime de peste 4500 de ani pe Pământ, care le leagă pe toate, uleiul de măsline de calitate superioară.
Da, este adevărat, guşti din savoarea Italiei, guşti din istoria universală a umanităţii.

La o ceauneală, pentru prima oară

Sfârşit de săptămână. Cu ceva timp în urmă, un amic mi-a făcut cadou un ceaun de fontă, folosit şi recondiţionat, pe care m-am programat să-l inaugurez sâmbăta trecută. Nu pot să spun că sunt 100%un adept al "ceaunelilor" sau bucătariei autohtone de acest fel, dimpotrivă, gastronomia mediteraneană mă încântă mai mult, am hotărât să fiu patriot şi am gătit, first time, gulaş de oaie la ceaun.
Aşadar, am pregătit focul, împreună cu savoarea unui păhărel cu ţuică de prune, adevărat "medicament" când e băută în cantităţi moderate.
Am trecut mai apoi la curăţirea legumelor şi, obligatoriu, la opărirea cărnii de oaie. Altfel, rişti să rămână tare, ca limba de la pantof.
Ceapă multă, tăiată cubuleţe sau peştişori, după preferinţe, ardei gras, roşu şi galben-verzui, ardei capia şi un "pişcător" (ciuşcă în alte părţi), unul, doi morcovi, după gust.
După ce este bine încins ceaunul, se varsă puţin ulei de floarea soarelui (alţii folosesc untură de porc), iar mai apoi se aruncă legumele mărunţite spre a fi călite, totul sub o ploaie de boia dulce presărată la momentul potrivit.
Afară e cald, iar numai un vin alb rece (la 10 grade) tânăr şi savuros te poate răcori îndeajuns dându-ţi forţa necesară pentru a trece la pasul următor: rumenirea cărnii de miel şi uşor- acoperirea întregului "harnaşament" cu apă obligatoriu caldă, altfel riscul întăririi cărnii fiind mare.
Apoi, cel puţin 2 ore de gătit la foc "relanti", în mâna stângă paharul cu vin alb rece şi în dreapta cu lingura gâdilind din când în când, suav, amestecul.
Când simţi că totul aproape prinde forma şi gustul dorite, arunci cartofii tăiaţi în patru (de preferinţă noi) şi îi mai laşi maxim 20 de minute (să nu se zdrobească şi să mănânce apoi numai căţeii).
Între timp, desfaci o Fetească Neagră (obligatoriu servit la 16, 17 grade), aşterni masa şi umpli farfuriile, cu moderaţie.
Poftă bună!
P.S. Să ne aducem aminte că acum 66 ani am întors armele, prostului (Rusia-Stalin) împotriva nebunului (Germania-Hitler).

In vino veritas

Tatăl celebrului om de ştiinţă Louis Pasteur spunea că "într-o sticlă de vin există mai multă înţelepciune decât în oricare filozofie", întărind astfel o analiză mai profundă şi mai veche a ceea ce înseamnă conceptul ...in vino veritas.
Puţin dintre noi ştiu faptul că în Biblie, cuvântul vin apare rostit de peste 5000 de ori şi şi mai puţini consideră vinul nu o băutură, ci o adevărată...fiinţă.
Pentru că el se naşte şi trăieşte într-o asurzitoare tăcere, în schimb poate oferi celor care gustă, bucuria supremă.
Vinul înseamnă viaţă. Este recunoscut faptul că popoare precum: Franţa, Italia, Spania (cu un consum mediu anual de 50 litri/persoană) au o longevitate a vieţii ridicată, faţă de România (cu un consum anual mediu de 23 litri/persoană). Se ştie faptul că, consumul constant şi moderat de vin, în special cel roşu, poate preveni multe dintre bolile secolului nostru, asociat cu o gastronomie sănătoasă şi gustoasă în acelaşi timp.
Sunt fenomene care trebuie ştiute şi promovate. Avem nevoie de o educaţie a vinului, a gastronomiei, a lucrurilor simple şi de calitate.
Mi-ar plăcea să ştiu România o ţară a băutorilor de vin şi nu a băutorilor de bere, doar şi pentru simplul motiv că aproape întotdeauna redescoperim...in vino veritas.

Running free- IRON MAIDEN via Cluj

Chiar dacă este o postare relativ târzie despre acest subiect, efectele concertului celor de la Iron Maiden la Cluj o să se producă mult timp de aici înainte.
Nu pot să spun că sunt un împătimit al concertelor, dar Iron Maiden la Cluj a meritat 100%.
Legenda vie a heavy-metalului mondial nu a trădat nici măcar o secundă sintagma filosofului rus că "muzica este mai convingătoare decât logica".
Despre Iron Maiden şi muzica lor poţi vorbi o viaţă. I-am ascultat înainte de 89 la Metronomul de la Europa Liberă şi în fiecare marţi la emisiunea lui Andrei de la 21,30 pe Vocea Americii.
Ulterior, la 17,18 ani când am achiziţionat întreaga discografie de atunci, pe casete, îi ascultam la căşti, noaptea, înainte de culcare.
Acum aproape o săptămână, la 33 de ani, i-am ascultat live, la Cluj. A fost ca un vis.
Este exact ceea ce se cere şi ceea ce poate să-ţi ofere muzica adevărată, compoziţiile de calitate.
Despre Iron Maiden se poate spune exact acelaşi lucru ca şi despre o altă formaţie legendară: "dacă nu i-ai văzut cel puţin o singură dată live, poţi să spui că ai trăit degeaba".

Masa critică şi puterea

Masa critică şi puterea reprezintă două fenomene complementare.
În primul rând, masa critică este suma indivizilor care percep, la un moment dat, aceleaşi crezuri finale, care pot fi total profunde sau distorsionat-de suprafaţă şi care au ca efect modificarea, totală sau parţială a structurilor de putere.
În al doilea rând, puterea reprezintă acţiunea sau inacţiunea generată de unul sau mai multe corpuri politice, şi asupra tuturor acelora care formează masa critică.
Masa critică poate fi alcătuită, formată şi chiar manipulată, în funcţie de acţiunea şi inacţiunea politică.
Duşmanul de moarte al organizaţiilor politice poate fi masa critică.
În momentul în care s-a format o masă critică nefavorabilă acţiunilor sau inacţiunilor unui partid sau alianţe, este foarte greu de întors, concluzia fiind pierderea alegerilor.
Exemplu: în 1996 s-a format o masa critică împotriva lui Iliescu şi a câştigat alegerile E. Constantinescu, iar în 2004 s-a format o masă critică împotriva lui Năstase şi a câştigat Băsescu.
Oare acum ce crede masa critică?

Transilvania Fest

TransilvaniaFest la Biertan, jud. Sibiu, 30.07-01.08.2010.

Sub înalt patronajul ASR Principesa Margareta a României şi ASR Prinţul Charles de Wales, în localitatea Biertan, situată în apropiere de Mediaş, s-a desfăşurat una dintre manifestările importante de promovare a tradiţiilor şi obiceiurilor transilvănene, predominate de multiculturalism şi bun gust (la propriu).
Fundaţia Raţiu (celebrul om politic român de la începuturile democraţiei româneşti) organizează această manifestare întru păstrarea şi promovarea valorilor transilvănene.
Într-o altă ordine de idei, promenada a fost completă: cultură, artă, tradiţii, gastronomie, în meniu complet, toate piperate cu ceea ce a însemnat şi sper să mai însemne şi în viitor "acţiunea şi atitudinea" saşilor în istoria Transilvaniei.
Amprenta oricăriei etnii, în ceea ce trebuie să fie naţiunea civică a viitorului Europei este decisivă, iar împletirea civilizaţiilor majoritare cu cele minoritare poate naşte temelia unor construcţii durabile.
Am fost la Biertan, pe drumul saşilor, şi am gustat dintr-un colţişor de istorie.
www.transilvaniafest.ro