La o ceauneală, pentru prima oară

Sfârşit de săptămână. Cu ceva timp în urmă, un amic mi-a făcut cadou un ceaun de fontă, folosit şi recondiţionat, pe care m-am programat să-l inaugurez sâmbăta trecută. Nu pot să spun că sunt 100%un adept al "ceaunelilor" sau bucătariei autohtone de acest fel, dimpotrivă, gastronomia mediteraneană mă încântă mai mult, am hotărât să fiu patriot şi am gătit, first time, gulaş de oaie la ceaun.
Aşadar, am pregătit focul, împreună cu savoarea unui păhărel cu ţuică de prune, adevărat "medicament" când e băută în cantităţi moderate.
Am trecut mai apoi la curăţirea legumelor şi, obligatoriu, la opărirea cărnii de oaie. Altfel, rişti să rămână tare, ca limba de la pantof.
Ceapă multă, tăiată cubuleţe sau peştişori, după preferinţe, ardei gras, roşu şi galben-verzui, ardei capia şi un "pişcător" (ciuşcă în alte părţi), unul, doi morcovi, după gust.
După ce este bine încins ceaunul, se varsă puţin ulei de floarea soarelui (alţii folosesc untură de porc), iar mai apoi se aruncă legumele mărunţite spre a fi călite, totul sub o ploaie de boia dulce presărată la momentul potrivit.
Afară e cald, iar numai un vin alb rece (la 10 grade) tânăr şi savuros te poate răcori îndeajuns dându-ţi forţa necesară pentru a trece la pasul următor: rumenirea cărnii de miel şi uşor- acoperirea întregului "harnaşament" cu apă obligatoriu caldă, altfel riscul întăririi cărnii fiind mare.
Apoi, cel puţin 2 ore de gătit la foc "relanti", în mâna stângă paharul cu vin alb rece şi în dreapta cu lingura gâdilind din când în când, suav, amestecul.
Când simţi că totul aproape prinde forma şi gustul dorite, arunci cartofii tăiaţi în patru (de preferinţă noi) şi îi mai laşi maxim 20 de minute (să nu se zdrobească şi să mănânce apoi numai căţeii).
Între timp, desfaci o Fetească Neagră (obligatoriu servit la 16, 17 grade), aşterni masa şi umpli farfuriile, cu moderaţie.
Poftă bună!
P.S. Să ne aducem aminte că acum 66 ani am întors armele, prostului (Rusia-Stalin) împotriva nebunului (Germania-Hitler).