Nu aș putea spune că sunt un adept profund al tipologiei poetice gen Adrian Păunescu, dimpotrivă, îmi place poezia scrisă de Ștefan Augustin Doinaș, Mircea Dinescu, Emil Botta, uneori, când mai am o anumită stare, mă gândesc și la creațiile Nichita Stănescu.
Destul de controversat pentru acțiunile sale sincere, după cum a recunoscut chiar el, față de socialism și N. Ceaușescu, simt acum că plecarea lui A.Păunescu între stele mă întristează. Din cel puțin două motive. În primul rând pentru faptul că pe ”Pământ (nu mai) avem de toate”, după cum spunea versul său, s-a stins un om înzestrat cu spirit creator de poezie (sunt puțini oameni care au primit de la Dumnezeu acest har).
În al doilea rând, pentru că el, prin tot ce a făcut, a reușit să facă oameni fericiți. Mii, sute de mii, milioane.
Din sufletul tuturor acestora, rămas bun maestre.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu